Relieful şi vegetaţia

Relieful şi de aici întreg ansamblul de condiţii geografice de pe teritoriul comunei Cricău este marcat de contrastul existent între şesul aluvial al Şardului şi al Mureşului în acelaşi timp care se extind în partea de est şi relieful muntos adiacent Trascăului care cuprinde partea centrală şi vestică. De aici a rezultat o diversificare pe masură a ocupaţiilor locuitorilor, corespunzătoare varietăţii deosebite pe care o prezintă cadrul natural. Cea mai coborâtă altitudine de pe teritoriul comunei se află pe cursul pârâului Cricăului, la ieşirea din teritoriul ei administrativ, iar cele mai ridicate sunt dale de klippele (olistolitele) calcaroase care ies la iveală din flişul cretacic şi anume Piatra Craivii 1074 m, Fabianul 1064 m, Sfredelaşul 1133 m, ca şi de colţul muntelui Drocul care face parte din creasta principală a Trascăului, cu 1177 m. Altitudinea medie a teritoriului comunei este de aproximativ 480 m (care nu, este însă media aritmetică a extremelor, ci media tuturor înălţimilor, calculate pe bazinele hidrografice adiacente.
 
  • Relieful endogen -acesta este relieful generat de factorii interni planetari, care acţionează asupra diferitelor segmente de scoarţă terestră, repoziţionându-le pe verticală sau pe orizontală sau generând variate fenomene magmatice, dintre care cele mai spectaculoase sunt desigur, cele vulcanice. In primul rând marele contrast dintre spaţiul montan este un relief generat de factorii endogeni, fiind o structura faliată de mare mare amploare, la vest fiind vorba despre coborârea soclului depresiunii Transilvaniei până la o adâncime de circa 2000 m, iar în est de ridicarea blocului Munţilor Apuseni la înălţimile de peste 1000 m amintite. Capetele dinspre est ale dealurilor de la ieşirea văilor înspre şes marchează în mod frapant grandiosul plan de falie care desparte cele două mari unităţi geografice. Şesul Şardului, cu toate speculaţiile privind sculptarea sa de o fostă vale care l-a traversat (în ipoteze alternativă pe rând au fost implicate cursurile Mureşului, Ighiului, Ampoiului), este, în mod evident, de natură tectonică reprezentând o umplutură de gradenăn care cele 3 pâraie care coboară din Munţii Apuseni au practic aceeasi luncă. 

  • Relieful fluvial reprezintă formele sculptate de cursurile de apă permanente şi nepermanente. Ceea ce este de remarcat pentru teritoriul comunei Cricău, ca de altfel pentru tot sud-estul Munţilor Trascău, este cursul drept al viilor, din momentul în care trec de jumătatea distanţei dintre creasta principală şi şesul Mureşului. Acest lucru se datorează diferenţei foarte mari de nivel, generată pe o distanţă foarte scurtă şi foarte coborâtul nivel de bază al „golfului" graben al Şardului, care, foarte probabil, a reprezentat o arie de subsidenţă continuă în decursul cel puţin al Neogenului. Ca atare, văile s-au aflat permanent şi se mai află încă în curs de adâncire, cursul lor fiind puternic atras de nivelul altitudinal coborât din partea de sud-est. De aici rezultă traseul lor rectilinear  în acelaşi timp, se poate vedea cu claritate că ele aparţin unor generaţii diferite de văile Trascăului. O primă generaţie de văi din cadrul acestor munţi este reprezentată de cele care străpung, prin intermediul unor chei, bara muntoasă, cum este valea Intregaldelor ori Geogiului. Generaţia a II-a este reprezentată de cele care ajung cu izvoarele sub culmea principală, cum este cea a Cricăului, iar generaţia a III-a de cele care au izvoarele situate la distanţă faţă de culmea principală, astfel fiind Tibrul şi Craiva. Ca atare, pe teritoriul analizat avem doar văi din ultimele două generaţii, ceea ce înseamnă, o dată în plus, că relieful fluvial din perimetrul Cricăului este tânăr, viguros, în curs de formare, fapt ilustrat prin îngustimea, linearitatea şi adâncirea evidentă a văilor.

 

 

Aspecte hidrologice

Cele trei văi ale comunei Cricău nu reprezintă cursuri importante din punct de vedere hidrologic.Debitele sunt mici şi destul de variabile, la Cricău putând a fi estimat ca 1,2 m³/s medie multianuală. În cazul Craivii şi Tibrului, debitele sunt chiar mai mici.Din cauza situării construcţiilor deasupra nivelului albiei cu peste 5 m, mai ales în cazul ultimelor două râuri, efectele eventualelor viituri sunt minimale.