Cadrul geografic

Vecinii comunei Cricău, de acelaşi rang administrativ, sunt:
  • Galda de Jos spre nord-est, 
  • Întregalde la nord-vest şi în extremitatea vestică 
  • Ighiu la sud.
Forma teritoriului Cricăului este alungită, pe direcţia vest- nord-vest - est-sud-est, urmând îngustele bazine hidrografice ale văilor ce poartă numele celor trei sate componente (dinspre nord spre sud Tibrul, Cricăul şi
Craiva). Axa lungă a teritoriului comunei măsoară circa 15 km, între Dealul Drocului şi Cânepiştile din Şesul Şardului, în apropierea confluenţei dintre cursurile (azi canalizate) ale Craivei şi Cricăului. Lăţimea maximă a teritoriului nu depăşeşte 4 km în linie dreaptă. Descrierea limitei începe, oarecum aşteptat, din partea cea mai accesibilă şi cea mai joasă a teritoriului comunei, adică de la confluenţa Cricăului cu Craiva. De aici, cu unele unghiuri pe care le face, se îndreaptă liniar prin şes spre nord-nord-vest prin „Şesul Gălzii", alungând la drumul judeţean care duce la Cricău. De aici, merge drept spre nord- vest până ajunge la panta (glacisul) de sub culmea care străjuieşte, pe stânga. Valea Tibrului. De aici, limita de comună şi de hotar a Tibrului coincide perfect cu cumpăna de ape de pe stânga acestei văi până departe spre munte în Dealul Tibrului, la cotele 937 şi 949 m, de unde limita trece pe cumpăna de vale a Cricăului. Mai întâi urmează prima culme culcaroasă miocenă, după care, dincolo de un torent adânc stins, care coboară înspre Tibru după care se înscrie pe culmea prelungă a Delului Tibrului ajungând la cota 664 deasupra cătunului Lupşeni aflat pe cealaltă parte a cumpenei de ape. După aceasta spre nord-vest, altitudinea cumpenei de apă creşte progresiv la peste 770 m, atingând apoi 886 m în vârful Gruiului Trăsnit. De aici, se îndreaptă direct spre vest trecând succesiv peste câteva vârfuri de peste 900 şi chiar 1000 m. Limita îşi întrerupe înaintarea spre vest, în vârful Drobului sau Drogului, denumire care,  alături de „bulzuri", este atât de frecventă în Munţii Apuseni, pentru masivele de calcar albe, ce amintesc de drobii de sare sau de caş. Acest vârf. de fapt un mic platou calcaros care face trecerea spre bazinul Întregaldelor, este punct de hotar şi deţine cea mai înaltă  cotă pe teritoriul comunei de 1178 m  înălţime. De aici  limita se întoarce spre est, alcătuind hotarul de miazăzi al comunei, mai întâi coincizând cu cumpăna de ape de pe dreapta Văii Cricău.
 
Teritoriul comunei Cricău se încadrează în două unităţi geografice distincte: Munţii Trascăului, în partea de vest şi centrală, şi Culoarul Turda-Alba Iulia, în treimea sa de est, care include vastul şes al Şardului şi capetele dealurilor de la ieşirea celor trei văi care o străbat. Într-o ierarhie regională efectuată la nivel superior putem spune că treimea răsăriteană a teritoriului său este inclusă depresiunii Transilvaniei, iar partea centrală şi apuseană Munţilor Apuseni. Culoarul Turda-Alba Iulia este o depresiune vastă, care alcătuieşte, în cea mai mare parte contactul Depresiunii Transilvaniei cu Munţii Apuseni sudici. Ea corespunde în cea mai mare parte Văii Mureşului între confluenţa sa cu Arieşul şi spre sud-vest se prelungeşte cu aşa-numitul Culoar Orâştie aflat dincolo de îngustarea de la Tărtăria. Este una dintre cele mai importante căi de comunicaţie a Transilvaniei, fiind străbătut de o şosea şi o cale ferată, care asigură legătura facilă, dintre sud-vestul şi nordul Transilvaniei, accesul relativ rapid la acestea fiind un avantaj destul de mare pentru localităţile aflate în lungul râurilor care coboară din Munţii Trascău.